Rusia, 1815 - 1881

Indeobste, Rusia este privita ca un stat european. Dar o asemenea premisa de lucru induce deseori in eroare, caci, pentru a intelege desfasurarile istorice din aceasta tara, trebuie puse in lumina acele elemente care au distins-o sau chiar continua s-o distinga atat de pregnant de celelalte state europene, cu deosebire de natiunile occidentale: traditiile intelectuale, religioase si sociale, institutia bisericii ortodoxe ruse, autocratia conducerii asigurate de tari, scrierea practicata (alfabetul chirilic) si, nu in ultimul rand, geografia acestui imperiu, un teritoriu vast si divers, populat de un conglomerat de natiuni, atat de diferite lingvistic si cultural. Rusia, 1815-1881, lucrare pandant a celei recent aparute, Reactiune si revolutie: Rusia, 1881-1924, reprezinta un studiu clarificator asupra temelor principale ale istoriei Rusiei in cursul secolului al XIX-lea, intr-un cadru cronologic. Este subliniat caracterul perpetuu al problemelor cu care au fost confruntati cei trei tari care s-au perindat in epoca la conducerea Rusiei Aleksandru I (1801-1825), Nicolae I (1825-1855) si Aleksandru al II-lea (1855-1881) , ca si felul in care ansamblul factorilor interni si al celor externi a condus la coexistenta contradictorie, caracteristica perioadei, dintre reactiune si reforma. De-a lungul intregii carti, autorul propune o reexaminare a principalelor analize dedicate evenimentelor-cheie din perioada abordata, cu trimitere atat la sursele bibliografice cele mai importante, cat si la altele, suplimentare.