Revista ARTA #34-35 Arta media „Prima dificultate atunci când vorbim despre arta media e legată de denumirea însăși. Ce tip de discurs sau expresie artistică reprezintă? Ce fel de abordare și direcție indică? E legată de vreo epocă, sau de vreo zonă culturală anume? Ce știm cu siguranță este că arta media e cu noi de câteva decenii (alții cred că de vreo sută de ani, deja), că se scriu cărți și se fac expoziții sub acest generic, că sunt specializări și departamente în universități care conțin acest termen. Mai știm, totodată, că în arcul său semantic încap (uneori cam la grămadă) manifestări de tip: film experimental, artă video, instalații multimedia, sisteme interactive, imagini prelucrate digital, internet-art, experimente cu sunet, dispozitive și aplicații mobile, Realitate Virtuală, Realitate Augmentată, video-mapping, media socială, CD-Rom, aplicații bazate pe crowd-sourcing și open source, computerizare ubicuă [ubiquitous computing], internetul lucrurilor [Internet of Things] etc. Dar cine poate explica ușor și scurt ce este arta media? Vorba Sfântului Augustin, întrebat fiind cum poate să definească timpul: dacă nu-mi pune nimeni această întrebare, atunci ştiu ce este timpul. Cam așa stăm și aici. Și totuși, chiar dacă nu se lasă ușor sintetizată în definiții simplu de mânuit, putem stabili câteva repere definitorii despre arta media și acestea sunt legate de trei aspecte: relația cu așa-numita artă mainstream (cea a marilor instituții și expoziții), specificitatea mediului (pe linia deschisă de dezbaterile modernismului) și rolul digitalului (considerat uneori o condiție sine qua non în definirea artei media).” - Horea Avram, Coordonator dosar
Cărți,multe cărți.
