Angela Marinescu scrie din nou un volum exploziv, in care continua lupta cu toate prejudecatile de receptare pe care poezia ei le suscita. Radicalismul poetei atinge acum cele mai sensibile tabuuri, impuse de suferin?a incurabila si de toate complexele pe care si le recunoaste, nu fara cinismul artei sale poetice ? genuina si inconfundabila. Problemele personale nu sunt numai ale Angelei Marinescu - cea mai puternica si dezinhibata voce poetica a momentului -, sunt ale prezentului si ale poeziei contemporane autentice, care se lasa scrisa din ce in ce mai rar. ?Extazul negru al Angelei Marinescu nu e decat implozia tragicului la limita absoluta a suportabilitatii, iar beatitudinea sa ? o crispare spasmodica.? (Al. Cistelecan)?Poezii splendide, mai intai scandaloase prin indraznelile imagistice ale autoarei, apoi, ciudat!, parand aproape religioase prin ardoare.? (Daniel Cristea-Enache)?Sufletul nu este impudic exhibat, ca in lirica sentimentala, ci prefacut in obiect de interventie chirurgicala, in tema de analizat. Sufletul este asezat pe masa de operatie si sfartecat: fara complezenta si fara crutare. Fiecare membru, organ sau viscera, cu grija decupat, este apoi privit cu microscopul.? (Nicolae Manolescu)?Un lirism pur subiectiv, probleme personale pana la deznadejde, exprimand o drama existentiala ce lasa uneori sa-i straluceasca, nu mai putin indoliat, totusi, nimbul metafizic.? (Ion Negoitescu)?Daca o buna parte din lirica feminina de ultima si penultima ora a mostenit, neindoielnic, de la Angela Marinescu aplecarea spre spasmurile carnalitatii in suferinta, vocatia ascetica a acestor poetizari total lipsite de senzualism (...) a trecut poate mai putin observata si nu si-a gasit imitatori.? (Octavian Soviany)
Cărți,multe cărți.
