O poveste grimminala (necartonat)

A fost odata ca niciodata basmul fratilor Grimm, Hansel si Gretel. Acum, Adam Gidwitz repovesteste captivant aventurile celor doi frati, adaugand numeroase intamplari pline de suspans, pe masura ce copiii devin personaje in alte povesti binecunoscute – modificate radical. O poveste grimminala este o alternativa indrazneata la basmele clasice, in care cei doi frati infrunta mai multe personaje malefice, de la diavol la un dragon urias, ba chiar si Luna de pe cer, careia se pare ca-i place sa manance copilasi. Hansel si Gretel le vor dovedi atat regelui si reginei, parintii lor, cat si tuturor locuitorilor din regatul Grimm ca dragostea, prietenia si curajul pot invinge raul si pot face orice posibil. Si au trait fericiti... Sau? Fragment din volumul "O poveste grimminala" de Adam Gidwitz: „Cand carele se apropiara destul, ii sari inima din piept. Cu minunatii ei ochi albastri ca marea, Gretel putea acum vedea fata flacaului. Dadu un tipat si porni spre el ca din pusca. Pe masura ce Hansel se apropia de regat, i se parea ca o vede pe Gretel peste tot. In brutarii. La ferestrele caselor. Intrand in cate-o privata (ceea ce, va puteti imagina, a dus la cateva momente jenante). Acum, chiar inaintea lui, era o fata care statea in usa unei taverne si, daca n-ar fi stiut ca tinde sa aiba vedenii, ar fi jurat ca si fata aia e Gretel. In clipa urmatoare, fata nu mai statea in usa tavernei. O luase la fuga spre el, cu pletele-i blonde fluturand in urma ei. Hansel clipi. Inceta sa-si mai tarasca picioarele. Incepu sa alerge. Hansel si Gretel se intalnira ca doi magneti lasati in voia fortei de atractie, ca doi meteoriti suierand prin spatiu spre clipa unica a coliziunii lor. Se intalnira la jumatatea drumului, ciocnindu-se cu zgomot. Imediat le fugira picioarele de sub ei, alunecand pe mazga drumului. Cei doi se pravalira intr-o balta de noroi inghetat. Se uitara unul la altul, sezand in balta. Pierduti si regasiti. Morti si inviati. Plini de noroi. Cu fundurile in mocirla. Incepura sa rada. Se imbratisara si rasera cu lacrimi. Sedeau, inghetati si plini de noroi, intr-o balta din mijlocul drumului, sub cerul cenusiu, la cateva ceasuri departare de castelul parintilor lor. Se stransera unul pe altul la piept pana incepura sa-i doara bratele. - Unde-ai fost? intreba Hansel in timp ce se ajutau unul pe altul sa iasa din balta. - Cum se face ca traiesti? intreba Gretel in acelasi timp. Se cocotara intr-un car si-si povestira unul altuia fiecare lucrusor care li se intamplase din ziua in care avusese loc vanatoarea din Lebenwald. Iar unele intamplari le povestira chiar de doua ori. Iar, pe cand ei povesteau si radeau si li se taia respiratia de uimire si apoi iar povesteau, Fulga si Joiana ii duceau tot mai aproape de casa.”