„Chiar dacă marxismul românesc este, cantitativ și comparativ vorbind, relativ sărac numeric, el este consistent și relevant (nu doar în grilă locală), ignorarea sa postdecembristă fiind, prin urmare, una cât se poate de nejustificată. Miza volumului de față este de a umple această mare lacună, analizând contribuția teoretică (în raportul ei cu practica politică) a reprezentanților marxismului românesc: Constantin Dobrogeanu-Gherea, Lotar Rădăceanu, Șerban Voinea, Lucrețiu Pătrășcanu, Henri H. Stahl, Miron Constantinescu, Pavel Câmpeanu. Încă de la apariția teoriei și practicii progresiste în România, ideologii și intelectualii liberali și conservatori locali au considerat socialismul o „plantă exotică”. Deși acest lucru este adevărat – și nu doar cu privire la socialism ori marxism, ci în legătură cu toate ideile și instituțiile moderne ce au pătruns în societatea noastră abia în secolul al XIX-lea –, nu putem să nu observăm totuși că, dintre toate plantele de import, marxismul a fost și a rămas cea mai exotică. Poate că a venit vremea s-o și aclimatizăm.” (Alex Cistelecan / Andrei State)
Cărți,multe cărți.
