Adevaratul pelerinaj e mereu unul launtric. Unul de limpezire intru transparenta spre a depune in lume marturia luminii hristice din noi chiar si prin simpla noastra prezenta. Solul primordial e mereu pacea launtrica din care se poate infiripa apoi iubirea. Numai ea ne inlesneste sa banuim taina dincolo de lizierele vegheate. Insa cine se mai apleaca azi peste raspunsul tacerii? Cum pestele inoata cautand apa, cautam si noi ce de mult a si venit si este, cum pe prispa casei ne dor departarile, intre straini, vatra, desi graiam candva limba ce nu cunostea ramasul bun. Candva s-a fost rastignit Cuvantul pe care va trebui sa-l traversam cu totii. Ceea ce in clipa din urma ne va apasa mai greu ne va lua de mana.
Cărți,multe cărți.
