Ingluvii

O nostalgie grea marcheaza poezia Emanuelei Ignatoiu-Sora. Din sertarele memoriei, scene cotidiene - de acasa, de la scoala, din vremea copilariei si a adolescentei - sunt scoase si intinse pe sfoara de rufe, la uscat. Adie din ele dorul de familia intreaga de altadata, mila de copilul care ai fost, confuzia in fata marilor schimbari din viata si din societate, socul abandonului, regrete dupa lucrurile intamplate si neintamplate. Un vers contine, distilat, intreg volumul: ?as vrea sa pot spune: trecutul e o gaina careia ii retezi gatul". Dar nu, trecutul e mai curand, in acest microunivers poetic, un stol de ciori care te vaneaza neiertatoare. - Luminita Corneanu Daca i-am da dreptate lui Radu Petrescu, ne-am impaca cu ideea ca starile noastre interioare ?nu sunt decit niste aparate optice defectate imediat dupa intrebuintare", tot ceea ce vom putea obtine dupa complicatele mecanisme ale rememorarii fiind ?acea unitate ritmica pe care se desfasoara imaginile noastre despre noi insine". Intr-un decor care pare sa apartina aerului comun al copilariei traite inainte si dupa Revolutie, Ingluviile Emanuelei Ignatoiu-Sora reprezinta tocmai acea colectie de imagini cu noi insine, ceea ce ramine dupa revelatia dureroasa a timpului niciodata regasit. - Cezar Gheorghe Fragment din volum: "pe noi ne-a prins Revolutia facand carnati s-a incetosat un pic ecranul cu George Marinescu au zis ai mei catre bunici ce sa mai facem cu porcul Jos comunismul! era un cuvant nou pe care mi-am propus ca orice premianta constiincioasa sa-l caut in dex nu-l vazusem nici macar cand imi dadea mama zece lei sa imi iau eclere "