Vasile Alecsandri este cel mai de seamă poet din generaţia romanticilor paşoptişti. Posteritatea lui n-a fost pe măsura succesului pe care l-a cunoscut în timpul vieţii. Din două motive. Poetul pare a se fi îndepărtat de noi din cauza caracterului „ocazional” al unei bune părţi din poezia lui. Toţi contemporanii lui, înainte de Eminescu, înţelegeau la fel rostul poeziei. Poeţii moderni nu se vor mai face ecoul evenimentelor istorice şi naţionale, specia însăşi a poeziei de ocazie nemaicorespunzând concepţiei lor, ca să nu spun şi că va fi definitiv compromisă în perioada comunistă. Al doilea motiv este că lui Alecsandri i s-a răpit paternitatea asupra Mioriţei şi a celorlalte poezii pe care el însuşi le-a dat drept populare. În realitate, au fost compuse de el însuşi. E timpul să fie aşezate alături de Pasteluri, care au creat genul poeziei de natură la noi.
Cărți,multe cărți.
