Aparent, paternitatea este o temă poetică discretă. Antologia de față ne dovedește însă contrariul. Despre tată s-a scris mult, s-a scris cu încrâncenare, s-a scris cu febrilitate (poate mai puțin patetic decât în cazul textelor despre mamă, dar nu mai puțin emoționant), s-a scris ca formă de eliberare sau ca gest de recuperare. De la George Coșbuc până la Andrei Dósa și chiar un pic mai încoace, spre cărțile tinerilor debutați recent, descoperim o poezie profundă care îți taie respirația, fie că reflectă perspectiva filială, fie că dezvăluie sentimente paterne.
Cărți,multe cărți.
