În romanele lui, suferință se manifestă că situație-limita, cu acel accent definitiv, inevitabil, propriu în mod necesar ființei în întregul ei, peste individualități ce pot părea uneori că nu suferă. Fiindcă nu poate fi abolită, suferință nu este, la Blecher, combătută, ci integrată în ființă umană. Conștiința că lupta împotriva suferinței nu da decât rezultate precare face parte aici din însuși textul literar, în care această suferință stăpânește imuabil. Oricât i s? ar împotrivi și oricât de străînă ar resimți-o, personajele lui Blecher o consideră că pe ceva ce le aparține. Mai autentice în nefericire decât în fericire, ele se văd din adâncul lor îndemnate să caute cu putere, în orice condiții - maxime ori minime -, fericirea. Dar, păstrându-se în existentialitate, ele stravad fericirea prin ceață de neînlăturat a suferinței că nesfârșită ispita transcendență. (I. Negoițescu) În seria de autor M. Blecher au mai apărut: "Întâmplări în irealitatea imediată" și "Vizuină luminată [jurnal de sanatoriu]" și este în curs de publicare volumul de poezie "Corp transparent".
Cărți,multe cărți.
