Oul soarelui

O mică zână, jucându-se prin pădure, găsește un „ou al soarelui”. Așa spune ea, iar prietenii săi n-au nici un motiv să n-o creadă. Ce altceva ar putea fi lucrul acela mare, rotund și galben-strălucitor? Dar dacă e fierbinte? Dacă iese din el un pui de soare?   Într-o bună zi, într-una dintre hoinărelile ei, micuța zână a dat peste ceva mare și rotund în mușchiul din pădure. — Oho, ce ou mare! și-a spus. De unde ar putea fi? S-a uitat drept în sus și a văzut în înaltul cerului, chiar deasupra ei, un nor cu o spărtură în mijloc prin care treceau razele soarelui. — Aha! a spus zâna. Bietul soare și-a scăpat oul pe pământ și nu-l mai poate găsi! Firește, pentru că norul îi stă în cale. Ce întâmplare nemaivăzută! Trebuie să i-o povestească bunului ei prieten, Kotte. Chiar acum. Așa că a luat-o la fugă.