Omul modern în căutarea sufletului

Considerată de mulți drept una dintre cele mai importante cărți din domeniul psihologiei, Omul modern în căutarea sufletului este o introducere cuprinzătoare în opera lui Carl Gustav Jung. Lucrarea de față acoperă o gamă largă de subiecte, precum psihologia, gnosticismul, teosofia, filosofia orientală și spiritualitatea, în general. Prima parte a cărții tratează analiza viselor în aplicarea sa practică, problemele și scopurile psihoterapiei moderne, precum și teoria jungiană a tipurilor psihologice. Secțiunea de mijloc abordează convingerile lui Jung despre etapele vieții și despre omul arhaic. De asemenea, el pune în contrast propriile teorii cu cele ale lui Sigmund Freud. Spre finalul cărții Jung discută despre psihologie și literatură și dedică un capitol postulatelor de bază ale psihologiei analitice. Ultimele două capitole sunt destinate problemei spirituale a omului modern după Primul Război Mondial. El o compară cu înflorirea gnosticismului în secolul al II-lea și investighează modul în care psihoterapeuții sunt precum clerul. ”Marile inovații nu vin niciodată de sus, ci întotdeauna de jos, după cum pomii nu cresc niciodată din cer în jos, ci doar din pământ în sus, chiar dacă odată semințele lor au căzut din cer. Zguduirea lumii noastre și zguduirea conștiinței noastre sunt unul și același lucru. Totul devine relativ și de aceea îndoielnic.” ”Interesul pentru psihologie din vremurile noastre așteaptă ceva din partea sufletului, ceva ce lumea exterioară nu-i poate oferi, neîndoios, ceva ce religiile noastre ar trebui să conțină, dar nu conțin sau nu mai conțin, sau nu mai conțin pentru omul modern. Pentru omul modern religiile nu mai par a veni din interior, drept ceva pornit din suflet, ci au devenit piese de inventar ale lumii din afară. Niciun spirit supranatural nu-l poate pătrunde prin revelații interioare, căci el caută să-și aleagă religia și convingerile, îmbrăcându-le ca pe niște veșminte de sărbătoare, pentru ca, mai apoi, să le dezbrace ca pe niște haine uzate.” CARL GUSTAV JUNG