Marko Bela opteaza pentru o situare libera, anume lipsita de solemnitate si poza. Se tutuieste ?de mult cu tot ce curge?, precum Sorescu. Apropierea de acesta din urma poate fi accentuata. Au in comun, cu nuante personalizate, desigur, asumarea cotidianului in datele lui cele mai banale, mai putin spectaculoase, mai umile, si inregistrarea lor cu o dez-mirare care le scoate din anonimat, transformandu-le in emblema a conditiei umane. Criza se iveste din elementar, obisnuit, primar, cu refacerea drumului inspre corespondentele prime si exersarea unei comunicari imediate, de o sinceritate disperata. Miscarile fiintei in spatiul scriptural, de veghe, conteaza in primul rand. Strania simplitate a enunturilor tenteaza anamneza, in sensul eliadesc al termenului, de recuperare a datelor esentiale ale fiintei ratacite in goana zilei. Si poemele lui de dragoste au ceva din sagalnicia emotionanta si lipsita de podoabe a poemelor soresciene de gen. Anna e insotitoarea acestor sondari in profu
Cărți,multe cărți.
