Volumul de teatru pe care ni-l propune acum Matei Visniec - ca o continuare a unui proiect editorial mai amplu, ce a debutat prin publicarea antologiei de versuri Orasul cu un singur locuitor (Editura Paralela 45, 2004) - se inscrie pe linia, deja clasicizata, am putea spune, pe care autorul a trasat-o in dramaturgia romaneasca contemporana. Aflat la limita dintre teatru de idei ?parabol?, ? parodie?, ?teatru politic?, sau mai bine zis imbinand in mod surprinzator cele patru formule estetice, dramaturgia lui Matei Visniec impresioneaza prin consecventa cu care autorul asuma - discret si neconventional - dificila sarcina de a-l transforma pe spectatorul insusi in martor si, implicit, actor in propria-i piesa. E un joc deosebit de subtil pe care Matei Visniec il conduce cu suplete si eleganta. Scriitorul se situeaza pe o pozitie deopotriva ceremonioasa si conventionala in raport cu faptul de viata evocat. Analizate in aceasta lumina, piesele lui Matei Visniec devin secvente din ceea ce s-ar putea numi o comedie a comportamentului uman in societate. Este o constructie textuala, la nivelul cuvantului, o parodie a ritualului vietii zilnice. Teatrul lui Matei Visniec este de tip ofensiv, in ceea ce priveste cucerirea publicului, printr-un mesaj, pe alocuri, imperativ. Piesa care da chiar titlul volumului - Mansard la Paris cu vedere spre moarte - a avut de curand premiera la Teatrul National din Cluj, in regia lui Radu Afrim. Celelalte piese incluse in volum, scrise intre 1995 si 2005, sunt: Richard al III-lea nu se mai face sau Scene din viata lui Meyerhold, Hotel Europa Complet si Paparazzi sau Cronica unui rasarit de soare avortat.
Cărți,multe cărți.
