Există o putere, o vindecare și o lumină pe care o mamă le primește când dă naștere copilului ei. Această capacitate de a-i cunoaște sufletul copilului său îi dă puteri vindecătoare, pentru că ea știe cum să-l facă din nou, atunci când el nu mai știe cine este. O mamă îți dă viață de mai multe ori, de fiecare dată când părți din tine mor, prin felul ei absolut în care te iubește. Puterea unei mame asupra copilului ei este parte din puterea Creatorului asupra întregii creații. Mama este primul arhitect al Universului tău interior, și părți din ea devin elemente constitutive ale sinelui tău întreg, din care te dezvolți, de la primul gângurit până la prima decepție din dragoste. Felul în care mama te iubește este modul în care și tu vei iubi. Modul în care mama nu te iubește va deveni zidul pe care îl vei ridica în fața iubirii celorlalți. Lumea emoției în care trăiește mama ta este lumea în care tu vei crește. Absența iubirii materne este o rană foarte dificil de vindecat, pentru că e ceva imposibil de înlocuit. Senzația că ești abandonat de cea care te-a adus pe lume, neîncrederea constantă în puterile proprii, îndoiala și confuzia cu privire la fiecare om care intră în viața ta, teamă că nu vei putea să aparții niciunui om, toate sunt simptome ale lipsei acestei iubiri. Mama mea a primit de la mama ei o lume a iubirii, a căutării neobosite a adevărului și a compasiunii fără condiționare. Este o lume în care prima dată am pășit eu, apoi sora mea. Astăzi suntem la adăpostul iubirii pe care bunica noastră, Ana, l-a construit în sufletul mamei noastre. De dincolo, ea a vegheat în taină și a ascultat cu aceeași iubire, când mama, apoi fiecare dintre noi am strigat: „Mamă, vindecă-mi sufletul”.
Cărți,multe cărți.
