Ceea ce așteptăm de la altcineva, de multe ori, noi nu putem oferi. Nu putem fi liniștea, echilibrul și starea de bine a unei alte persoane, dar vrem asta în relațiile noastre. Suntem în război cu inamicul din interiorul nostru, și căutăm salvatori în afară noastră. Pe acești salvatori îi condamnăm la neliniștea noastră, la propriile neîncrederi, la luptele noastre din trecut, în numele iubirii. Orgoliul nostru rănit plânge atunci când nu primim ce ne dorim, și odată cu el povestea de iubire dispare. „Unde a fost atunci iubirea, dacă acum ai plecat?” Și uneori răspunsul e că a plecat nu de lângă tine, ci de lângă orgoliul tău, care vă înghițea pe amândoi. Dacă dăm ego-ul la o parte, ne vedem pe noi, pe cei care iubesc cu adevărat, care simt, care cred, care învață permanent despre ei și ceilalți. Dacă hrănim ego-ul și îl apărăm de adevăr cu prețul propriei identități, ne trezim că am otrăvit nu doar iubirea, ci tot ceea ce ne ușurează, bucură și ghidează existența: sufletul nostru.
Cărți,multe cărți.
