„Unii privesc într-un mod, alții – diferit, dar în orice poți excela dacă depui ardoare și seriozitate. Ambiția mea a fost să concep un poem care să-și găsească loc în teaca eternității literare. Am lucrat la el de cînd aveam 15 ani. Dacă ar fi să mă ghidez după rețeta lui Michelangelo, care îndepărta dintr-o bucată de marmură inutilul, păstrînd silueta, cîte cuvinte ar trebui să elimin pentru acești 50 de ani de concentrare lirică? Problema este pusă în mod eronat, deoarece marele creator avea la dispoziție, înainte de-a se apuca de lucru, întreaga bucată din care urma să elimine. Memoria este o armă eficientă, dar nu poate opera în avans. Să faci o selecție asupra celor neformulate! Abia pe patul de moarte vei avea piesa de la care vei începe. Mai mult ca sigur, lucrarea la care ai lucrat atît va fi întregită în clipa în care vei fi închis ochii pentru totdeauna și e posibil să cuprindă cuvinte și imagini pe care nu le-ai folosit niciodată. În linii mărunte, din bolovanul reprezentînd opul la care lucram, am șlefuit și am eliminat inutilul negativ pînă am ajuns la dimensiunea unei pietre de rîu. Pierdută prin milioane asemenea. Chipul niciodată expus privirii, inima, o părere fermecată.” - Liviu Cangeopol
Cărți,multe cărți.
