„ Ce este via ţ a pentru fiecare ş i pentru to ţ i, ce sens are ea, cum se constituie rostul în cuprinsul unei comunit ăţi , ce conflicte surmontabile sau insurmontabile apar, cum tr ă iesc fiin ţ ele umane dilemele morale în situa ţ ii existen ţ iale deschise sau închise? Într - un cuvânt , ş i teoriile etice , ş i literatura au în comun un concept : cel de unitate a unei vie ţ i de om . Etica ş i, în genere, marile doctrine morale ale umanit ăţ ii , ajung obligatoriu ş i explicit la acest concept, indiferent dac ă este vorba de iudaism, socratism , de budism, de c onfucianism, de cre ş tinism sau de islamism . Toate stabilesc un tip moral ideal , toate îl v ă d intr -un „ om întreg " , într - o fiin ţă care are unitate de sens in propria sa via ţă , unitate dat ă de congruen ţ a dintre g ândire ş i fapte , dintre norme , principii, imperative ş i actele simple de via ţă . Literatura ajunge ş i ea , nu direct ş i nu imperativ, la conceptul de unitate a unei vie ţ i de om . La limit ă , diferen ţ a dintre perspectiva etic ă ş i cea literar ă poate fi surprins ă în acest fel : unitatea unei vie ţ i de om apare în cuprinsul teoriilor etice indisolubil legat ă de conceptul de unitate moral ă a vie ţ ii , în timp ce în nara ţ iunea literar ă nu apare în chip obligatoriu ca unitatea unei vie ţ i de om s ă fie una exemplar moral ă , întotdeauna ş i pretutindeni . Morala pretins ă de etic ă nu poate fi tot una cu morala literaturii . ” Vasile Morar, Etica ş i Literatura . Valorile morale ş i unitatea unei vie ţ i
Cărți,multe cărți.
