Pravalita in focul vindicativ si purificator al apocalipsei, intesata cu notatii de reporter liric, consumator de peregrinari printre vestigiile civilizatiilor de mult apuse, poezia lui Liviu Georgescu pare intrata intr-un al treilea segment al devenirii sale, unul in care toate cuceririle reflexive de pina acum capata pregnanta vizionara „negativista”, distilind revelatiile unei sensibilitati bintuite de aripa neagra a anxietatii, trimise mereu sa colinde intre viata si moarte, intre pamint si stele, intre apocalipsa si geneza.
Cărți,multe cărți.
