Cu colega mea Paulina Popa, poeta, publicista si totodata - in raspar cu inerentele dificultati care insotesc asemenea aspiratii - tenace editoare de carti si revista, - ma aflu in relatii de colaborare de aproape treizeci de ani. E intre noi un fel de camaraderie de baricada. Chiar si in ultimii zece ani, de cand ne despart vreo 2000 de km., camaraderia aceasta nu s-a diminuat, ci, dimpotriva, a evoluat la un stadiu de asistenta mutuala: ne scriem ori de cate ori simtim nevoia de a ne sprijini, comunicandu-ne bucuriile, implinirile, indoielile sau deznadejdile. Recent, scriindu-mi despre aceasta impresionanta lucrare pe care o aveti in fata, Domnia Sa imi marturisea ca „Trilogia oglinzii este cartea care ma elibereaza de motivul oglinzii care ma asupreste de vreo doi ani. Inca nu am epuizat tema. Cred ca oglinda este ceva ce nu voi intelege niciodata, simbolic vorbind...” Tema, enigmatica prin insasi natura ei, nu cred ca ar putea fi epuizata vreodata. Dar in incercarea de a o fac
Cărți,multe cărți.
