Studiul Corespondentei lui Descartes – in general necunoscuta publicului romanesc – poate aduce indicii spectaculoase pentru reconstructia dezvoltarii filosofiei marelui ginditor. Si al doilea volum – care cuprinde schimburile epistolare ale filosofului din perioada 1639-1644 – surprinde prin varietatea de corespondenti, precum si prin numeroasele domenii acoperite, de la amanunte de viata cotidiana la literatura, metafizica, filosofie naturala, filosofie morala, medicina, algebra, geometrie, muzica sau optica. Este perioada in care Descartes a redactat textul latin al Meditatiilor, pe marginea caruia corespondeaza cu diversi apropiati. Strategia lui Descartes de a conceda adversarului o parte din obiectia pe care o formuleaza va reaparea in scrisori importante, cum ar fi, de pilda, raspunsul la una dintre obiectiile printesei Elisabeta referitoare la necesitatea psihologica de „a atribui sufletului materie si intindere” sau raspunsul la obiectia lui Henry More referitoa
Cărți,multe cărți.
