La 8 iunie 1637, la Leyda, in Olanda, aparea prima editie a cartii lui Renes Descartes Discours de la Methode pour bien conduire sa raison et chercher la verite, dans les sciences, plus la Dioptrique, les Meteores, et la Geometrie qui sont des essais de cette Methode. Aceste trei eseuri au fost considerate de catre Descartes, ca fiind o ilustrare concreta de aplicare a metodei descrisa in prima parte a lucrarii. Dupa aparitia cartii, dar si dupa publicarea urmatoarelor editii, cea mai mare atentie a fost captata de aceste eseuri. Din bogata corespondenta purtata de Descartes cu invatatii vremii (atat oameni de stiinta cat si filosofi) se vede ca interesul cel mai mare l-au starnit ideile sale referitoare la natura luminii, la modul de explicare a fenomenelor luminoase (atat in optica, cat si in meteorologie), la legile miscarii corpurilor, la vid, la structura corpusculara a substantelor, etc. In timp, insa, lucrurile s-au inversat. De o mai mare popularitate se bucura acum prima parte, care este mai inclinata spre filosofie, iar cele trei eseuri au trecut in plan secundar sau chiar au fost uitate. In mare parte, aceasta se datoreaza faptului ca stiinta actuala a demonstrat clar ca ideile fundamentale despre natura ale lui Descartes nu sunt corecte. Exceptie o prezinta Geometria, care ramane, in esenta, intrutotul corecta si azi. Poate asa se explica de ce Geometria a fost tradusa in limba romana, iar Dioptrica si Meteorii, pana acum nu. Nu voi intra in analiza filosofica a Discursului, nici in aprecieri asupra eseurilor, pentru ca in extrem de vasta literatura dedicata lui Descartes, in mii de articole si carti, cititorul poate gasi tot ce il intereseaza. Insa, cineva interesat indeaproape de opera lui Descartes, ar trebui sa-l citeasca in primul rand, in original sau macar in traducere in limba lui materna. - Liviu Arici
Cărți,multe cărți.
