M-au fascinat intotdeauna oamenii - fie artisti ori de rand - care isi vad de treaba lor, se multumesc sa faptuiasca, iar nu sa dea din coate si sa se introcotopeneasca - ziceti-le marginali, eu le spun adevaratii invingatori. Unul dintre ei este Radu Ciobanu, marginal la propriu, caci a trait buna vreme intr-un oras de provincie, ce-i drept, din cea mai mare, mai civilizata si mai frumoasa provincie a tarii - Transilvania - iar de ani buni s-a mutat in alta tara (Germania). Un profesonist desavarsit este Radu Ciobanu, stiutor al tuturor subtilitatilor constructiei romanesti, care si-a dat masura in genul romanului istoric, pe care l-a remodelat, infuzandu-i o mare doza de spiritualitate, dar si ca fauritor al unei saga de familie transilvana absolut remarcabila prin modul in care sondeaza launtricul personajelor si le proiecteaza destinele pe canavaua devenirii istorice. Romancier de mare tinuta, fin comentator literar, diarist profund si interlocutor inteligent, Radu Ciobanu este un scriitor stralucit si ma bucur ca si-a gasit monograful - va aparea si biograful la un moment dat, fara indoiala - in persoana unui critic destul de curajos sa-si declare din start admiratia pentru scrisul sau. Rare, si cu atat mai dense sunt momentele cand descoperi, citind o carte, un mare scriitor. Este ceea ce mi s-a intamplat lecturand Calaretul de fum, capodopera sa. Este si ceea ce i s-a intamplat si Mioarei Bahna, dascalita de limba si literatura romana dublata de un critic literar redutabil, bine inarmat cu un arsenal tehnic de invidiat. Si poate ca nu este intamplator faptul ca primul monograf al lui Radu Ciobanu este o femeie, caci iti trebuie, intr-adevar, inteligenta, pasiune si curaj sa infrunti aroganta unei critici ,,oficiale", atenta sa premieze mai degraba pe ,,linie de partid" decat pe baza de merite artistice deosebite. - Mircea Petean
Cărți,multe cărți.
