Amoruri pătimașe, comori bine ferecate, crime politice și jafuri odioase au marcat istoria locurilor de ospeție și petrecere din vechile târguri românești. Hanurile din vechime, construite – după modelul mânăstirilor catolice – cu zid de piatră, reprezentau în primul rând adevărate fortărețe ale comerțului. Pivnițele lor erau cele mai bune locuri pentru a ascunde documente, bani și alte valori, însuși domnitorul și boierii apelând deseori, în situații grele, la aceste tainițe. De regulă, hanurile vechi aveau în mijloc o curte mare împrejmuită de ziduri înalte și groase ce serveau pentru apărarea hanului, existând o singură intrare care în timpul nopții era închisă printr-o mare ușă de stejar, prevăzută cu drugi de fier și mai multe rânduri de încuietori… Hanul Ancuței și chefurile pantagruelice ale Conului Mihail Sadoveanu La Trei Sarmale și Bolta Rece cu „Popa Smântână” și Eminescu, la Pârlita și în alte hanuri din Iașii de demult Hanul de la Gura Lupului – cel mai bântuit loc din vechii București Hanul lui Mânjoală și un eșec erotic al lui Caragiale De la Hanul Golescu la Hanul Bossel – istorii cu parfum de epocă, în care apare și…Coana Chirița! Hanul lui Manuc – afacerile în stil mare ale unui dublu spion și cedarea Basarabiei Cetatea Kronstadt și hanurile cosmopolite ale Brașovului Plăcute locuri de petrecere și ospeție.
Cărți,multe cărți.
