O poveste a batranetii fara tinerete? Mai degraba una a tineretii ce nimereste, din motive aparent necunoscute, in inchisoarea numita batranete. O inchisoare de dimensiunile unui oras, existand insa riscul sa acopere intreaga tara, ba chiar lumea intreaga. De aici si panica in care traiesc oamenii. Caci molima batranetii se intinde cu repeziciune, parand sa semene cu ciuma. Stefan Mitroi vorbeste despre toate acestea ca si cum ar spune un basm. De fapt, asta si este acest roman singular: un basm infricosator, dar, in acelasi timp, si grozav de frumos, despreinsingurare si iubire. Mai cu seama iubire, fiindca doar ea este, ca intotdeauna, salvarea.
Cărți,multe cărți.
