?Piramida de voci si de contexte politice (...), Conversatie la Catedrala nu este catusi de putin un roman usor sau placut: nu pentru asta a fost scris. Ci este travaliul matur la care romancierii se inhama rar: e cartea amara si neconcesiva, cartea antipatic scrisa cu manie, cu profund adevar, cu o nesfarsita nostalgie. Dictatura i-a rapit lui Vargas Llosa tineretea si inocenta, i-a completat, pe plan politic, demolarea morala inceputa la colegiul militar Leoncio Prado. Cartea aceasta este o razbunare imensa, magistrala.? scrie criticul Jose Miguel Oviedo despre acest mare roman al literaturii sudamericane.
Cărți,multe cărți.
