Autorul, care a pledat intreaga lui viata pentru umanitarism si pacifism, impotriva "stupiditatii sangeroase a razboiului", a reusit in "Jocul cu margele de sticla", ultimul sau roman, sa descopere parca formula, daca nu a fericirii, cel putin a serenitatii. Daca romanele anterioare stateau sub semnul scindarii, fiind construite pe diverse opozitii personificate de personajele aflate in relatii antagonice, in Jocul... personajul central pare sa-si fi regasit unitatea, prin renuntarea la interesele egoiste si prin acceptarea sacrificiului in folosul comunitatii, al Ordinului. Romanul devine o metafora pentru activitatea creatoare, singura capabila sa unifice conflictul dintre instinct si spirit.
Cărți,multe cărți.
