Catedrala invocata de Llosa nu este locul sacru al reculegerii, in care sufletul isi gaseste linistea, refugiul solitar, impacarea. Ironic si paradoxal, acest nume il poarta o crasma mizera de la periferia Limei anilor '60, cu mese schioape, cu fum de tigara si mirosuri grele, cu gesturi si vorbe obscene. Iata fundalul pe care se desfasoara conversatia celor doi protagonisti, proveniti din categorii sociale diferite, dar pe care ii revolta absurdul aceleiasi lumi in descompunere. Dupa cum au subliniat criticii, prin aceasta carte Llosa a izbutit sa creeze romanul total. Creatia lui are o arhitectura ampla si maretia unei catedrale.
Cărți,multe cărți.
