Grigore Gafencu Jurnal vol.2

Grigore Gafencu. Jurnal. vol. 2 (18 iulie 1943 – 23 ianuarie 1944) Grigore Gafencu (n. 30 ian. 1892, Bucuresti – 30 ian. 1957, Paris). A fost una din marile personalitati ale diplomatiei romanesti. Ministru de externe intre 1938 si vara lui 1940. A terminat facultatea de drept la Geneva si a obtinut doctoratul la Paris (1914). Se intoarce in tara si urmeaza cursurile scolii de observatori aerieni din cadrul Aeronauticii militare. Ia parte la razboiul de intregire nationala, ca locotenent aviator in escadrila de observatie din Grupul 1 aeronautic. 1921 – infiinteaza ”Revista vremii”; 1923 – conduce cotidianul Argus; 1937 – fondeaza cotidianul Timpul; – a fost fruntas al Partidului National-Taranesc, din 1928 – senator; 1928 – este numit secretar general al Ministerului Afacerilor Straine; 14 nov. 1929 – 7 iunie 1930 – Subsecr. St. Min. Lucr. Publ. Comunic. ; 13 iunie – 8 oct. 1930, Subsecr. St. Presedinte Cons. Min.; 9 iun. – 10 aug. 1932, Subsecr. St. Min. Af. Str.; 11 aug. – 17 oct. 1932, Subsecr. St. Min. Af. Str. ; 14 iun. – 9 nov. 1933, Subsecr. St. Min. Ind. Comert. Este desemnat Ministru al Afacerilor Straine (21 dec. 1938 – 1 feb. 1939; 1 feb. – 28 sept., 1939; 28 sept. – 23 nov. 1939; 24 nov. 1939 – 11 mai 1940; 11 mai – 1 iun. 1940); totodata, face parte din Directoratul Frontului Renasterii Nationale. Este acreditat Trimis extern si Ministru plenipotentiar la Moscova (10 aug. 1940 – 22 iun. 1941). Este scos din cadrele Ministerului Afacerilor Straine la 4 aug. 1941. In noiembrie 1941 pleaca in Elvetia. Desfasoara o activitate intensa pentru desprinderea Romaniei de statele Axei. In 1944 este publicata, in limba franceza, cartea Preliminaires de la guerre a l’est/Preliminariile razboiului din rasarit, una din cele mai bune analize ale relatiilor sovieto-germane dinaintea izbucnirii razboiului. Dupa razboi, militeaza impotriva sovietizarii Romaniei si este implicat in procesul conducatorilor PNT (1947), fiind condamnat (in contumacie) la 20 de ani de munca silnica. Gafencu s-a stabilit la Geneva. Considerat unul dintre cei mai buni analisti politici ai epocii, a tinut, in timpul razboiului, numeroase conferinte publice la Londra, Paris, Strasbourg, FLorenta, Zurich, Geneva, pledand intotdeauna cauza si interesele Romaniei. In calitate de reprezentant al grupului diplomatilor aflati in exil, a depus pe masa Conferintei de Pace din 1947 doua memorandumuri in care isi prezenta opiniile, corecte, documentate, fata de tratamentul nedrept aplicat patriei sale. Actiunile sale si pozitia proaliata a lui Gafencu aveau sa-l transforme in persona non grata in fata regimului comunist de la Bucuresti. El a fost condamnat in contumacie in noiembrie 1947, impreuna cu lotul Maniu-Mihalache. La 20 februarie 1948 i se retrage cetatenia romana. Ramas in strainatate, se impune ca lider al emigratiei romanesti anticomuniste. Grigore Gafencu a incetat din viata la 30 ianuarie 1957, avand si astazi mormantul in strainatate. Fragment din cartea "Grigore Gafencu Jurnal vol.2" de Ion Calafeteanu: "Marti, 27 iulie In orasele italiene mari manifestatii de bucurie. O proclamatie a partidelor politice unite declara: S-a ispravit cu visul cel rau, care de douazeci de ani apasa asupra vietii noastre politice. S-a prabusit pentru totdeauna monstruoasa factiune care a tulburat orice valoare ideala, care a delapidat cea mai mare parte din bunurile nationale, care a terorizat constiintele si a inscaunat un regim de persecutii, de coruptie, de incompetenta, aruncand tara intr-un razboi pe care nu l-a vrut si impunandu-i raspunderi tragice!. (Corriere de la Sera, Stampa s-au reintors cu graba si cu insufletire la liberalism; cuvantul de ordine pentru Renasterea Italiei: Libertate!). In schimb nemtii, ramasi singuri de cealalta parte a baricadei, se reculeg in tacere sau scriu lucruri duioase, ca de pilda: Intamplarile din Italia au surprins poporul german. Dar aceasta surprindere nu a tulburat linistea cu care acest popor priveste problemele razboiului... Multumita unei educatii politice de zece ani, poporul german a atins o maturitate de gandire care ii ingaduie sa infrunte evenimentele fara a le judeca pripit (Deutsche Nachrichten Bliro). Vai de maturitatea nefericitului popor, care cu constiinta impacata, dar cu mainile patate de sange, asteapta cu o groaza tacuta si resemnata ca sa i se implineasca destinul... Maine, cand visul rau va lua sfarsit si pentru el, fie ca generalii (vorba lui Kraul) vor putea da o dovada de intelepciune politica, fie ca poporul nu va mai putea suferi, ce expresii de bucurie vom auzi si de acolo, unde azi se indeasa urgia bombardamentelor anglo-saxone!"