Jurnal 1934

Dr. Jurgen Matthaus, nascut in 1959, este director al Departamentului de cercetare de la Jack, Joseph and Morton Mandel Center for Advanced Holocaust Studies din cadrul United States Holocaust Memorial Museum din Washington, DC. Intre 2011 si 2014 i-a aparut cartea Dokumente der Einsatzgruppen in der Sowjetunion (Documente ale Einsatzgruppen in Uniunea Sovietica), in trei volume (coeditata cu Klaus-Michael Mallmann, Martin Cuppers si Andrej Angrick). Dr. Frank Bajohr, nascut in 1961, este director stiintific al Centrului pentru Studierea Holocaustului din cadrul Institutului pentru Istorie Contemporana din Munchen. Pana in 2013, a fost colaborator stiintific al Centrului de Cercetare a Istoriei Recente din Hamburg si a lucrat ca bursier, printre altele, la memorialul Yad Vashem din Ierusalim si la US Holocaust Memorial Museum din Washington. La editura Fischer i-au aparut, printre altele, Parvenus und Profiteure. Korruption in der NS-Zeit, 2001 (Parveniti si profitori. Coruptia in perioada nazista) si ?Unser Hotel ist judenfrei?. Bader Antisemitismus im 19. und 20. Jahrhundert, 2003 (?Hotelul nostru n-are evrei?. Antisemitismul balnear in secolele XIX?XX). In 2015, la 70 de ani de la terminarea celei de a doua conflagratii mondiale, Jurnalul (1934?1944) lui Alfred Rosenberg, ideologul de frunte al national-socialismului, a vazut, pentru prima oara lumina tiparului, simultan in trei limbi de larga circulatie: germana, engleza si franceza. Astazi, dupa numai doi ani, Jurnalul este oferit specialistilor si publicului larg din Romania. Inca de la inceput, Alfred Rosenberg a fost unul dintre cei mai longevivi lideri ai national-socialismului si o persoana foarte apropiata de Hitler. A ramas fidel partidului nazist si crezului sau politic pana la sfarsit. Din jurnal reiese ca Rosenberg a fost un pion important in relatia dintre Hitler si Romania. Dar informatiile lui nu erau intotdeauna suficient de pertinente, de reale, de sigure. Daca Germania nazista a pierdut revansa cu istoria, si nu avea cum sa nu o piarda, Alfred Rosenberg, cel putin in relatia cu Romania, desi a crezut ca face politica de mare anvergura, s-a aflat la momentul potrivit in locul? nepotrivit! Alexandru Florian Alfred Rosenberg, un nazist convins, a fost si ideologul-sef al NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei). Ca atare, a propagat ideologia nazista atat in scrierile, cat si in discursurile sale. Cartea sa, Der Mythus des 20. Jahrhunderts, a fost una dintre cele mai vandute publicatii antisemite din timpul celui de-al Treilea Reich. Rosenberg a preluat, in 1933, conducerea Biroului de Politica Externa al NSDAP. In perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, ?Grupul de Actiune Reichsleiter Rosenberg? a devenit cea mai redutabila institutie de jefuire a bunurilor culturale din intreaga Europa. Numit in 1941 ministru pentru Teritoriile Ocupate din Est, Rosenberg a fost implicat in mod activ in initierea Holocaustului si jefuirea Europei de Est. Mult timp dupa 1945, rolul sau in sistemul de putere nazist a fost subes-timat. Abia dupa 2013, notele sale de jurnal, gasite si publicate integral, arata cat de important a fost rolul pe care l-a jucat in politica celui de-al Treilea Reich. Editat si comentat de Jurgen Matthaus si Frank Bajohr Fragment din cartea "Jurnal 1934 - 1944" de Alfred Rosenberg: "Soarta jurnalului dupa 1945 Jurnalul arata ca Rosenberg a creat inca inainte de sfarsitul razboiului baza pentru cosmetizarea ulterioara a istoriei; adeptii sai, printre care inalti functionari din cadrul fostului Minister al Estului, au continuat dupa 1945, manati si de interesul propriu, sa lucreze la legenda ganditorului idealist, bine intentionat si marginalizat de conducatorii national-socialisti mai radicali. Documentatia ampla produsa de autoritatile din subordinea lui Rosenberg, desi mult fragmentata dupa procesele de la Nurnberg, precum si fragmentele insemnarilor sale diaristice puse la dispozitia cercetatorilor incepand din anii 1950 reuseau doar partial sa aduca ceva lumina atata timp cat nu era limpede ce anume, dincolo de fragmentele respective, notase Rosenberg in jurnalul sau intim din perioada national-socialista. Pe baza publicarilor sporadice a unor citari si note, mai cu seama de catre fostul reprezentant al acuzarii in procesele de la Nurnberg, Robert M.W. Kempner, s-a presupus ca existau si alte insemnari. Insa de abia in decembrie 2013, cand paginile originale ale jurnalului lui Rosenberg, care pana atunci nu fusesera accesibile, au fost predate United States Holocaust Memorial Museum (USHMM) si publicate in acelasi timp pe pagina web a muzeului, cautarea acestei surse, intinsa pe mai multe decenii, s-a incheiat. Ceea ce s-a intamplat dupa razboi cu insemnarile lui Rosenberg se poate reconstitui doar partial. Pasajele din jurnal referitoare la cea de a doua jumatate a razboiului, publicate aici in premiera, amintesc pierderi importante de documente din cauza bombardamentelor si a incendiilor; probabil ca niciodata nu se va putea afla cate documente au fost distruse de colaboratorii lui Rosenberg pentru a evita ca ele sa cada in mainile Aliatilor. Incepand din 1943, departamentele lui Rosenberg depozitasera documente, de multe ori alaturi de opere de arta si alte obiecte jefuite din cele mai indepartate colturi ale teritoriilor controlate de national-socialisti; dupa arestarea lui Rosenberg, autoritatile aliate care instrumentau acuzarea s-au straduit sa stranga cat mai mult material relevant pentru proces. Robert G. Storey, avocat care a lucrat pentru acuzare in procesul de la Nurnberg, a declarat la sfarsitul anului 1945 ca ?jurnalul si corespondenta privata ale acuzatului Rosenberg, inclusiv corespondenta de partid, au fost gasite in spatele unui perete fals dintr-un vechi castel situat in estul Bavarier". Anumite documente s-au pierdut inca din timpul procesului de la Nurnberg, printre ele si insemnarile diaristice ale lui Rosenberg. Explicatiile care urmeaza, parte a cercetarilor intreprinse de-a lungul multor ani de US Holocaust Memorial Museum pentru a descoperi partile lipsa ale jurnalului, isi propun sa clarifice aceasta istorie a provenientei, tipica pentru soarta multor colectii de documente dupa 1945. In cea de a doua jumatate a anului 1945 insemnarile private ale lui Alfred Rosenberg, cu tot cu insemnarile diaristice olografe, au fost preluate de departamentul pentru elucidarea crimelor de razboi al armatei americane si predate, in vederea pregatirii procesului de la Nurnberg, biroului care raspundea de urmarirea penala a criminalilor de razboi ai puterilor Axei. Din echipa acuzatorilor facea parte dr. Robert Kempner, in calitate de fost functionar ministerial prusac, concediat de nazisti, un bun cunoscator al cutumelor si al modului de lucru din interiorul unui minister german si care a instrumentat, dupa incheierea lucrarilor tribunalului militar, asa-numitul proces al ministrilor. O intreaga echipa a inspectat, alaturi de Kempner, o cantitate uluitoare de material. Mai multi colaboratori au cautat documentele relevante pentru proces, au grupat ceea ce au gasit in diverse categorii si au eliminat ceea ce parea redundant. In acest fel, documentele denumite generic Rosenberg files (copii si originale) au ajuns la Paris; alte dosare legate de Rosenberg au ajuns la YIVO Institute for Jewish Research din New York, unde sunt arhivate si in ziua de astazi. Din materialul de la Nurnberg doar fragmente au ajuns in locatiile prevazute pentru depozitarea documentelor. Reprezentantii americani ai acuzarii au inregistrat in toamna anului 1945 parti din jurnalul lui Rosenberg referitoare la perioadele 14 mai 1934-18 martie 1935, respectiv 6 februarie 1939-12 octombrie 1940 cu cotele 1749-PS, respectiv 198-PS. Din motive necunoscute, restul jurnalului nu a fost considerat material potential relevant pentru proces, fiind eliminat din schema administrarii documentelor de la Nurnberg. Conform celor declarate de Fred Niebergall, seful departamentului pentru controlul documentelor, toate actele urmau sa-i fie predate lui, cu exceptia celor prevazute pentru procesul de la Nurnberg. Dat fiind ca nici documentul 1749-PS, nici restul jurnalului nu faceau parte dintre acestea din urma, este probabil ca ele sa fi fost preluate de Niebergall."