Gradina uitata

• Gradina uitata, bestseller international Romanele scriitoarei australiene Kate Morton s-au vandut in 11 milioane de exemplare in 42 de tari, fiind traduse in 34 de limbi. Gradina uitata, cel de-al doilea roman al lui Kate Morton, a devenit bestseller in Australia, apoi bestseller Sunday Times in Marea Britanie, bestseller New York Times in SUA si bestseller Der Spiegel in Germania. In anul 2009 a fost recompensat cu General Fiction Book of the Year, in cadrul Australian Book Industry Awards (ABIA). Odata cu descoperirea unor secrete adanc ingropate in istoria familiei sale, Cassandra porneste intr-o calatorie initiatica, despre care nu banuieste ca ii va schimba definitiv viata. Intr-un Cornwall insorit, dar bantuit de fantomele unui trecut obsedant, restaurand vechea casa a bunicii sale, Cassandra va reusi sa afle adevarul despre propria identitate, redescoperind totodata iubirea si speranta. O carte scrisa cu mult talent, care ii va cuceri imediat pe cititori. - Daily Express Un roman alert, cu imagini puternice, uneori zguduitoare, alteori surprinzatoare. Coplesitor. - Star Telegram Kate Morton a scris o carte de succes, cu un subiect tulburator, o poveste de dragoste emotionanta, dar tensionata, si un final-soc. - Publishers Weekly Kate Morton exceleaza cand trebuie sa creeze un mister invaluitor. Aceasta carte, precum labirintul din gradina care-i da titlul, este cel mai bun loc in care sa te pierzi. - People Traducere din limba engleza de Sinziana Dragos. Fragment din cartea "Gradina uitata" de Kate Morton: "Ruby, fiica lui Ben, o astepta pe Cassandra la aeroportul Heathrow. Era o femeie plinuta care se apropia de saizeci de ani, cu un chip stralucitor si un par scurt, argintiu, tepos. Emana atata energie, incat parea ca incarca intreaga atmosfera in jur. Era genul de persoana care nu trecea neobservata. Cassandra nici nu a apucat sa-si exprime mirarea ca e asteptata de o straina, ca Ruby i-a si luat valiza, inlantuind-o cu bratul ei carnos si conducand-o prin usile de sticla ale aeroportului in parcarea sufocata de gaze de esapament. Masina ei era mica si harbuita, inundata de parfum de mosc si de alcatuirea chimica a mirosului unei flori al carei nume Cassandra nu si-l amintea. Cand s-au asezat si si-au legat centurile de siguranta, Ruby a scos din geanta o punga de jeleuri imbiind-o pe Cassandra, care lua un cub cu vergi maro, albe si negre. - Nu ma pot stapani, spuse Ruby, bagandu-si un jeleu roz in gura, infundandu-si-l in obraz. Sunt dependenta de-a binelea. Uneori nici nu termin una, ca si trec la cealalta. Si s-a pornit sa mestece cu furie o clipa, ca apoi sa-l inghita. - Ei, bine! Viata e si-asa prea scurta ca sa fim si temperati, ce zici? In ciuda orei inaintate, drumul era destul de plin de masini, care alergau pe autostrada, iar felinarele cu gaturile arcuite aruncau o lumina portocalie pe asfaltul de dedesubt. Si-n timp ce Ruby conducea grabit, apasand brusc franele doar cand era imperios necesar, gesticuland si clatinand din cap la ceilalti soferi care indrazneau sa-i taie calea, Cassandra privea pe geam, reconstituind mental cercurile concentrice care marcau transformarile arhitectonice ale Londrei. Ii placea sa reconstituie orasele in acest mod. A merge de la marginea orasului catre centru era ca si cand ai fi facut o calatorie in timp. Hotelurile moderne ale aeroportului si arterele largi si netede din preajma lui se transformau in case tencuite cu mortar de prundis din anii '40, apoi in blocuri impunatoare cu apartamente si, in cele din urma, in casele terasate din inima intunecata a Londrei victoriene. Pe masura ce se apropiau de centrul orasului, Cassandra se gandi ca ar trebui sa-i spuna lui Ruby numele hotelului unde isi facuse o rezervare pentru doua nopti, inainte de a pleca in Cornwall. A inceput sa scotoceasca in geanta dupa punga de plastic in care isi tinea documentele de calatorie. - Ruby, suntem oare pe langa Holborn? - Holborn? Nu! E tocmai in partea cealalta a orasului! Dar de ce? - Acolo e hotelul meu, pot sa iau un taxi. Nu pot sa-ti cer sa ma duci atata cale. Ruby se uita la ea indelung, facand-o pe Cassandra sa se ingrijoreze ca nu privea inainte pe drum. - La hotel? N-as crede! Schimba viteza, franand brusc, tocmai la timp pentru a evita ciocnirea cu furgoneta albastra din fata. - O sa stai la mine, nici nu vreau sa aud de altceva! - O, nu! protesta Cassandra, imaginandu-si zgomotul coliziunii cu metalul albastru. N-as putea, e prea mare deranjul! Incepu sa slabeasca manerul portierei din stransoare. - Si, oricum, e prea tarziu sa anulez rezervarea. - Nu-i niciodata prea tarziu. Las' ca anulez eu, spuse Ruby, rasucindu-se din nou spre Cassandra, cu centura de siguranta strivindu-i pieptul bogat, gata sa-i iasa din bluza. Oricum, nu-i nici un deranj, ti-am facut patul si de-abia astept sa stam de vorba, spuse ea zambind larg. Tata m-ar jupui de vie daca ar afla ca te-am lasat sa stai la hotel."