Sarmanul Nietzsche, „bestia blonda”, a avut si el parte de crucificare. Multor profeti si mantuitori li se intampla asta: eventual si in timpul vietii, si dupa moarte. Nietzsche, razvratitul impotriva legilor celor vechi, intemeietorul orgolios al noii sale „religii”, a trebuit sa suporte si el toate esecurile si rastalmacirile posibile, ba chiar si punerea terifianta in practica a unora dintre ideile lui, care nici nu mai erau ale lui si, indeobste, nu mai erau idei… „Viclenia ratiunii”, implicit a istoriei, o descrisese Hegel, unul dintre cei multi pe care Nietzsche nu‑i agrea. Dincoace de istorie si chiar dincolo de ea, raman cartile. Omul n‑a fost sa fie mantuit de Nietzsche. Cartile lui vor dainui printre oameni: pentru oameni. (Ion Ianosi)
Cărți,multe cărți.
