Filosofia religiei este gandire filosofica despre religie, nu un instrument de educatie religioasa. De fapt, nu trebuie sa fie deloc inteleasa dintr-un punct de vedere religios. Ateul, agnosticul si credinciosul pot filosofa si chiar filosofeaza despre religie. In consecinta, filosofia religiei nu este o ramura a teologiei (intelegand prin "teologie" o formulare sistematica a credintelor religioase), ci o ramura a filosofiei. Aceasta studiaza conceptele si afirmatiile teologiei si rationamentele teologilor, precum si fenomenele anterioare ale experientei religioase si activitatile de cult pe care, pana la urma, teologia se bazeaza.Filosofia religiei este astfel o activitate de ordin secund, fiind separata de subiectul sau. In sine, nu face parte din sfera religioasa insa e inrudita cu aceasta asa cum filosofia dreptului este inrudita cu sfera fenomenelor legislative si cu conceptele si rationamentele de tip juridic, sau asa cum filosofia artei e inrudita cu fenomenele artistice si cu metodele si categoriile specifice discursului estetic. Filosofia religiei este astfel inrudita cu diferitele religii si teologii ale lumii asa cum filosofia stiintei este inrudita cu stiintele particulare. Aceasta isi propune sa analizeze concepte precum Dumnezeu, sfant, mantuire, cult, creatie, jertfa, viata vesnica etc. si sa determine natura afirmatiilor religioase in comparatie cu cele ale vietii cotidiene, cu descoperirile stiintifice, cu moralitatea si cu expresiile imaginative artistice.John H. Hick
Cărți,multe cărți.
