India juxtapune si coordoneaza fara sa asimileze; de aceea civilizatia indiana conserva elementele barbare in loc sa le transforme, amestecandu-le cu elucubratiile cele mai rafinate. Ea iubeste la nebunie arta, fara s-o opuna vreodata naturii, fara indoiala fiindca aici natura se confunda cu arta in privinta exuberantei creatoare. Credinta religioasa si reflectia filozofica participa si ele la arta, intrucat nu pretind sa tina seama de o realitate independenta de gandire, ci sa instaureze niste moduri de existenta gratie activitatii autonome a spiritului. in nici o alta vatra a umanitatii nu a fost ?viata spirituala? atat de intensa ca in civilizatia aceasta care nu a crezut aproape niciodata intr-un suflet imaterial.In Grecia, ontologia isi are limitele sale, date de natura esentelor, asa cum limitele logicii sunt cele pe care le circumscrie definitia. Dar India se dedica nelimitatului, deoarece ea actioneaza intotdeauna, chiar si atunci cand cauta sa cunoasca.
Cărți,multe cărți.
