Divanul este o culegere poetica care grupeaza versurile unui autor recunoscut; in general, acest termen se aplica poetilor orientali. Divanurile au aparut inca din primele secole ale islamului si au inflorit in perioada abbasida sub influenta culturilor greaca, iudaica si persana.
Este putin probabil ca al-Hallaj insusi sa fi avut intentia de a-si grupa poeziile intr-un divan si nu exista nici o mentiune a unui divan semnat de el in indexul operelor hallajiene semnat de istoricul Ibn an-Nadim. Un rol important in punerea in circulatie si apoi in strangerea Divanului l-a avut lunga traditie araba de transmitere orala a poeziei. Din creatia poetica a lui al-Hallaj s-au pastrat in jur de o suta patruzeci de piese, dintre care o suta pot fi considerate ca autentice. Poemele au fost compuse in anumite momente de meditatie sau de extaz mistic, fara a fi neaparat consemnate si declamate in fata discipolilor sau a simplilor trecatori; acestea au fost transmise de asistenta, mai ales pe cale orala in acelasi fel in care Coranul a fost transmis de catre insotitorii profetului.
Gratie eforturilor marelui orientalist francez Louis Massignon, versurile lui al-Hallaj au putut fi stranse pentru prima data si publicate in 1931. De-a lungul timpului au aparut multe versuri suspectate ca fiind compuse de al-Hallaj insa nu toate pot fi considerate veridice, stilul sau fiind imitat de multi poeti, fie ei mistici sau nu. Doua editii arabe ale Divanului, au aparut la Bagdad (1984) si respectiv Beirut (2002).
In cadrul Divanului pot fi individualizate poeme ample, care exprima conceptiile sale dogmatice sau mistice precum si gandurile sale cele mai intime. Poeziile cuprind meditatii teosofice si viziuni mistice legate de perioadele de asceza, descriu stari extatice si momente de cunoastere ale inimii. Prezinta, de asemenea, intr-un stil inconfundabil, tema uniunii transformatoare care reprezinta subiectul ce a fascinat, de-a lungul vremii, multi orientalisti.
Imaginea lui al-Hallaj asa cum reiese din Divanul sau este expresia vietii sale interioare, asa cum se vedea el insusi, de-a lungul starilor mistice, arzand in focul pasiunii sau cuprins de stari de deznadejde. Nu exista suficiente informatii pentru ca piesele sa poata fi datate, exceptie facand unele pasaje extrase din Tawasin sau altele care au fost integrate in discutiile publice intretinute la Bagdad si care ofera o retrospectiva a vietii sale spirituale.
Opera lui al-Hallaj a fost culeasa mai tarziu de alti mistici cum ar fi al-Gazali, Dalami, si in parte Ibn`Arabi si scoala sa, la care se adauga maestrii confreriilor mistice persane.
Georgiana Nicoarea
Cărți,multe cărți.
