?In ciuda structurii sale atat de complexe ?asemanatoare multora dintre romanele moderniste (de la Musil la Mann, de la Kafka la Robbe-Grillet) ?, cartea minutios construita a lui Manea este in esenta un mister psihologic, istoria cautarii unei organizatii oculte, povestea unui anchetator care isi pierde mintile si, pana la urma, un foarte ingenios construit puzzle linear. Romanul lui Manea, probabil cea mai stralucita realizare a sa de pana acum, construieste o lume fictionala care este in chip enigmatic suficienta siesi si, in acelasi timp, neasteptat de revelatorie pentru ceea ce unul dintre personaje numeste «psihologia claustrarii», a singuratatii si a exilului.? (Matei Calinescu)
Acuzat candva pentru o vina obscura, inchis de ani buni intr-un penitenciar cu misterioase ramificatii subterane, unde se dovedeste un detinut rabdator si constiincios, Kosef J. se trezeste intr-o dimineata eliberat. Fara sa-si fi dorit. Fara sa i se spuna de ce. Fara sa i se explice macar ce presupune ?a fi liber?. In asteptarea intalnirii (amanate sine die) cu directorul inchisorii, domnul K. descopera cu stupoare imprejurimile coloniei. Parcurgand, odata cu ?privilegiatul? personaj, serii concentrice de lumi kafkiene, cititorul acestui roman s-ar putea simti, deloc paradoxal, la el acasa...
?Domnul K. eliberat este, in primul rand, un omagiu adus lui Kafka. Aceasta carte este insa legata si de un anume moment din viata mea: plecarea din Romania, in 1987. In Romania nu avusesem niciodata de gand sa scriu un roman care sa se raporteze direct la Kafka, scrisesem doar piese legate de lumea kafkiana in care traisem. Ajuns la Paris insa, am simtit un soc: socul libertatii. Ieseam parca dintr-o inchisoare si nu stiam ce sa fac cu libertatea mea. M-am simtit, brusc, ca personajul lui Kafka, domnul K., dar traind o trauma in sens invers, altfel spus, nu socul arestarii, ci socul eliberarii.? (Matei Visniec)
Cărți,multe cărți.
