Premiul pentru Proza la Concursul de manuscrise pentru tinerii sub 35 de ani, organizat de Uniunea Scriitorilor din Romania - 2008. Serban Anghene are doar 21 de ani si nu are amintiri prerevolutionare. Are in schimb bine fixate in memoria afectiva toate cele 1001 povesti ale tatalui sau, din care se reconstituie, pe nesimtite, o felie de istorie predecembrista, fara cliseele si stereotipurile deja incetatenite. In lumea noua, dura si cinica a adultilor invingatori, copiii se viseaza eroi de basm cinematografic si de jocuri pe computer si vor sa salveze Lumea. A fi Supermen este singura sansa de supravietuire. Dar cum poate deveni erou fiul unui Supermen ratat? Viata unui sef de departament povestita de fiul sau Supermen este un tipic bildungsroman, un roman proaspat si vital, care debuteaza cu o dedicatie emotionanta: ?Primului si singurului meu erou care a fost si este TATAL MEU?. Din acest moment, cartea curge singura printre zimbete si lacrimi, printre intimplari banale si extraordinare. Este cartea pe care toti doresc sa o scrie, iar unii chiar reusesc. ?Personajul-narator al lui Serban Anghene purcede sa descifreze pe cont propriu logica pervers-scalimba a unui sistem politic disparut si avatarurile unei epoci pe care n-a avut nesansa sa o cunoasca pe viu. El parcurge, rememorind, analizind din perspective incrucisate si cu un simt al umorului viguros, vietile si faptele parintilor, ale bunicilor si ale congenerilor acestora, petrecute intr-o tara ciudata si saraca, condusa de un Dictator. Din relatarea unui Supermen clonat dintr-un Superman (operatie extrem de dureroasa), nascut-crescut-format din iubire si care, la rindul lui, ajunge sa inteleaga, iubind, cu o inocenta grav-ironica, cititorul afla, o data in plus, ce inseamna fireasca ruptura dintre generatii, peste care s-a supraadaugat ruptura si deschiderea din decembrie 1989. Putem invata de la un tinar de 21 de ani, prin mijlocirea acestui roman teribil, ca adevarata memorie nu sta doar in manualele de istorie, ci se transmite genetic alaturi de celelalte calitati mostenite.? (Radu Aldulescu)
Cărți,multe cărți.
