Dansul focului sau 21

Se opreste in fata unui stalp pe care este lipit un afis al Teatrului National care anunta premiera Azilului de noapte de Gorki. Privirea ii aluneca obosita dintr-o parte in alta, ochii ii cad pe cateva nume ale unei distributii de zile mari. Trece mai departe prin dreptul statiei Peco, simtind in nas mirosul vaporilor de benzina. Copertina din tabla ondulata care acopera partial incinta sta parca sa se prabuseasca si sa provoace o catastrofa. Totul e harbuit, plin de rugina si praf, pompele, stingatoarele de incendiu, lopetile, tarnacoapele, galetile de tinichea, lazile cu nisip, vitrinele, pana si Mercedesul Bot de Cal care alimenteaza. Avea dreptate Batranul cu previziunile lui, isi zice, oprindu-se din nou ca hipnotizat de indivizii grabiti care ii taie calea, il imbrancesc, il calca pe picioare, i se freaca de haine, nici macar n-a fost nevoie sa treaca zece ani, si totul parca s-a transformat intr-un morman de daramaturi si gunoaie. Cu maneca isi tamponeaza rana din care curge un firisor de sange.