Criza. Romania la raspantie

Va propun o discutie despre criza, despre criza generalizata care a cuprins Romania, pentru ca efectele crizei mondiale au venit peste noi ca tavalugul intr-un moment cand noi avem propriile noastre crize: politica, sociala, financiara, toate potentandu-se reciproc si devenind tot mai devastatoare. Societatea omeneasca inainteaza traversand din ce in ce mai multe cataracte, ca un rau involburat. Totul si toti ne aflam mereu in «criza»: suntem in criza de timp, suntem in criza de bani, suntem in criza de spatiu, suntem in criza de idei, suntem in criza de... criza. Iar astea sunt numai anumite fatete, pentru ca o criza economica are intotdeauna un fundal politic, actioneaza in toate directiile posibile si acroseaza pana si relatiile umane de zi cu zi. Asa este si acum cand actuala criza economica internationala a ravasit dur intreaga lume. Oamenii de stiinta din toate tarile incearca sa «disece» situatia in care a ajuns in acest moment economia mondiala si, eventual, sa prevada imprevizibilul. Dupa mai bine de doua secole de revolutie industriala, harta lumii infatiseaza aceleasi doua feluri de popoare: «dezvoltate» si «slab dezvoltate», sau - mai pe intelesul tuturor ? unele din ce in ce mai bogate, altele din ce in ce mai sarace. ?arile bogate numara mai putin de o treime din populatia globului si consuma peste doua treimi din productia mondiala. La asa resurse, investitiile si factorii tehnologici explodeaza exponential, iar dezvoltarea si surplusul au inceput sa stanjeneasca tot mai mult economia. De fapt este vorba de o rupere a echilibrelor, alergandu-se permanent dupa piete, si diversificand canalele si formele de manifestare ale risipei. In acest stadiu al evolutiei societatii omenesti, factorul hotarator este acelasi - armonizarea dezvoltarii - dar, culmea, singura problema nesigura ramane insusi procesul dezvoltarii. Dezvoltarea nu este un exercitiu in domeniul teoriei economice; ea este o actiune cutezatoare, care angajeaza energiile, ambitiile si pasiunile oamenilor. Singura problema deschisa este aceea a costului dezvoltarii, iar unicul lucru care conteaza este in ce masura va afecta acest cost libertatea si nivelul de trai al generatiei in viata. Pentru ca altfel se rup alte echilibre. Si uite asa se poate spune ca avansam din criza in criza (optimistii pot sa spuna din repaos in repaos), sau ca ne dezvoltam nu echilibrat ci «echilibristic» , cand de la extaz la agonie nu este decat un pas. Studiu de caz Intr-un satuc de campie, a venit un investitor insotit de secretarul lui. A batut la prima poarta intalnita in cale si i-a spus proprietarului: "Uite, eu sunt colectionar de broscute. Daca imi aduci o broscuta, am sa iti dau pe ea 10 euro. Taranul a fugit repede la balta din spatele casei si a luat o broscuta. I-a dat-o investitorului si a primit cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce afacere buna a facut el. A doua zi, fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o broscuta, pe care a vandut-o cu 10 euro.Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor: "Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va platesc cate 20 de euro. ??aranii, bucurosi nevoie mare, au dat fuga la balta, au cules cite broscute au putut, si i le-au dat. Inainte de a pleca le-a spus: "Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent la mine acasa ca sa ma ocup de afaceri. Va promit insa ca la intoarcere, am sa cumpar de la voi broscutele cu 60 de euro bucata". Si a plecat, in uralele satenilor. A doua zi, secretarul investitorului i-a adunat pe sateni si le-a tinut urmatorul discurs: "Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi. Seful meu se va intoarce peste doua saptamani. Si va va plati cate 60 de euro pe broscuta. Daca vreti, eu va pot vinde inapoi broscutele pe care mi le-ati dat, pentru 35 de euro bucata, iar voi le veti vinde cu 60 si veti castiga astfel cate 25 de euro. Profitul vostru va fi frumusel si fara niciun efort. Ce spuneti?" Satenii s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind ei curand. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat care pe unde a putut si au cumparat broscutele inapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul investitorului a luat banii si s-a facut nevazut. Iar satenii au ramas cu broscutele, cu banii dati si cu datorii la creditori.