Psihicul uman se manifestă pe o scară extrem de largă a obiectivării comportamentale care permite o desfășurare deosebit de bogată și de individualizată de stări ce se pot încadra în limitele plasticității normale, chiar dacă ajung la o intensitate cu totul deosebită (și prin jocul destinului, nu o dată la crima). Indiferent de abordare (axiologică, psihopatologică, sociologică), personalitățile „anormale” se vor defini prin abaterea cantitativă și calitativă de la media grupului social, în sensul „defecțiunii manifeste”, a disfuncționalității ca atare.