Codul de procedură fiscală sau Legea generală de administrare fiscală reprezintă actul normativ de bază pentru aplicarea, în relația cu contribuabilii, a tuturor normelor de drept fiscal substanțial . Această reglementare stabilește cadrul unitar pentru procedura de impozitare, aplicabil tuturor categoriilor de impozite și taxe, facilitând astfel activitatea practică de recuperare a acestora, deoarece aproape toate prevederile procedurale ce trebuie avute în vedere reies dintr -o singură lege. Având ca obiect de reglementare raportul juridic procedural dintre stat și contribuabil, Codul de procedură fiscală stabilește drepturile și obligațiile pentru cele două părți ale raportului, fapt de natură a reprezenta o garanție a aplicării principiilor constituționale în domeniul impozitării .Se poate spune, deci, că dreptul procedural fiscal aplică dreptul constituțional în domeniul impozitării . Însă o bună aplicare a Codului de procedura fiscală presupune o bună înțelegere a întregului fenomen, ca ansamblu. Iar la înțelegerea ansamblului nu se poate ajunge decât printr-o bună înțelegere a tuturor elementelor componente , a termenilor și a noțiunilor de bază , a definițiilor , a principiilor și a modurilor în care toate acestea se conjugă , astfel încât ca rezultatul să fie unul just și echitabil atât pentru cetățean , cât și pentru societate. Ce veți regăși în această carte? • explicații în legătură cu voința legiuitorului, așa cum ea a fost exprimată prin cuvintele sale /prin limbajul folosit. Doamna Tanți Anghel prezintă înțelesuri ale normelor și ale cuvintelor având ca sursă participantul la facerea Codului (atât a celui vechi, cât și a celui nou), mai ales acolo unde a apreciat că cele scrise de legiuitor nu au reușit să exprime suficient de limpede voința sa ; • considerente teoretice legate de unele instituții fundamentale de drept fiscal, între care le menționăm în mod special pe cele referitoare la etapele din viața creanței fiscale: nașterea , stabilirea și întocmirea titlului de creanță , opozabilitatea și exigibilitatea; • aspecte practice, așa cum au fost ele întâlnite de autoare în decursul celor mai mult de 15 ani de aplicare a Codului, punctând , atunci când a fost cazul, situații de rele practici și conduite neconforme, mai ales din partea organelor fiscale care , de multe ori, din motive numai de ele știute , preferă să deturneze prerogativele de putere fiscală , sacrificând drepturile contribuabililor; • jurisprudența relevantă , în care judecătorii , dezvoltând instituții și principii de drept fiscal, contribuie la dezvoltarea științei fiscale, iar în cazul nostru, a științei procedurii fiscale; • nu în cele din urmă , sunt semnalate aspectele ce se impun a fi corectate în textul Codului, acestea fiind concretizate în numeroasele propuneri de lege ferenda.
Cărți,multe cărți.
