Într-un ton duios, nara?iunea ne permite o întoarcere în timp, un timp în care valorile atingeau alte cote, pe o alt? scal?, când fiind mai simplu era mai curat, mai cursiv ?i mai flexibil ( ziarul ?Scînteia? ?i multiplele sale întrebuin??ri). Moartea bunicii Gica treze?te în noi moartea bunicilor noastre, este una universal? ?i perpetuu dureroas?. Metaforizarea deghizat? în cuvinte simple, fluente ?i cursive este prezent? ?i aici prin actul de a scrie în colbul drumului, cu un b??, ??tirea? mor?ii bunicii?simbolismul vie?ii (în literele achizi?ionate cu sprijinul bunicii) ?i al mor?ii (??râna în care ne întoarcem) redau ciclicitatea vie?ii.
Subtitlurile constituie, în sine, un periplu prin simbolistica vie?ii de copil crescut la ?ar?, constituie miezuri, sâmburi în jurul c?rora cre?te zemoas? ?i aromat? pulpa fructului copil?riei, cu picioru?ele în glod sau colb, la sânul buneilor, în c?ldura galben? a verilor, în gerul mu?c?tor al dege?elelor cl?dind la omul de z?pad?: ?Di?s t?lane!?, ?Mamaia Gica?, ?Garduri?, ?Corcodu?ele?, ?La serbare?, ?Câmpia?, ?Leacul?, ?Spaima?, etc. Aceste vremuri vechi amintesc de buna vecin?tate, de vie?uirea în bun? pace, când timpul era mai îng?duitor cu omul ?i când omul era mai tolerant cu seam?nul s?u.
Cărți,multe cărți.
