„Dar iată, miracolul mai este posibil, în încrucişarea dintre realitate, destin, document, literatură, microistorie, istorie şi postistorie. În cazul nostru, el se numeşte Coşmar în Balcani. Un sas transilvănean în cel de-al Doilea Război Mondial. Fred Umbrich s-a destăinuit doamnei dr. Anna M. Wittmann, o distinsă autoare canadiană, cercetătoare a fenomenului coloniilor penitenciare, de la Auschwitz la Gulag, inclusiv în extensiile lor din istoria recentă. Miracolul acesta este în primul rând realitate, spuneam. Un tânăr sas din Belleschdorf, Idiciu în limba română, de lângă Mediaş, este recrutat în 1943 în Waffen SS, Divizia de Vânători de Munte «Prinz Eugen». În acest corp de armată de sumbră rezonanţă au luptat şi mai ales au murit, în Balcani, în luptele împotriva partizanilor iugoslavi, îndeosebi saşi şi şvabi din Transilvania, Banatul românesc, Ungaria şi Serbia. Dacă partizanii lui Tito au avut parte de o istoriografie eroică şi eroizantă, soldaţilor români de origine germană din Divizia «Prinz Eugen» nu li s-a acordat probabil niciodată – dincolo de oprobriul pauşal – mai multă şi mai intensă atenţie până la cartea lui Fred Umbrich. (…) Avem de-a face cu o carte postmodernă şi postistorică. Pentru că ea este scrisă de omul supus vremurilor, după decenii, împreună cu un istoric şi antropolog al suferinţelor războaielor şi universului concentraţionar care le însoţeşte.” (Emil Hurezeanu)
Cărți,multe cărți.
