Nicolas Trifon este un cunoscut adept al autonomiei naționale de tip aromân, pledând în ultima vreme, cel puțin, pentru recunoașterea (în România) a unei minorități naționale aromâne, așa cum o demonstrează și prezenta culegere de texte („intervenții, dezbateri, cronici”), săvârșite pe parcursul a două decenii (1994-2014), ce are naivitățile, romantismul și îndoielile unui asemenea gest ce se dorește fondator. Naivități, atunci când, în repetate rânduri, se vorbește despre limba aromână, ignorând realități lingvistice și istorice elementare, cum ar fi raporturile limbă / dialect / grai sau atunci când invocă, undeva, existența a 20 de minorități recunoscute politic pe teritoriul României (or, în realitate, sunt doar 18). Romantism, pentru că dorința aurorală este evidentă, fiecare intervenție a autorului tinzând, cu argumente oarecum istorice și științifice, să certifice o națiune. Chiar și titlul volumului, ce reia à rebours o întrebare polemică a lui Ion Caramitru, cunoscut oponent al naționalismului aromân (i.e. dorința de a fi recunoscuți drept o națiune, fie ea și minoritară), sugerează existența unei națiuni fără patrie – deocamdată.
Cărți,multe cărți.
