Dincolo de definițiile anodine și ambigue din dicționare, în limbajul cotidian termenii corporație și corporatism sunt folosiți cel mai adesea cu sensuri peiorative, indicând mentalități, atitudini sau persoane pline de sine și neserioase, având tendința de-a căuta întruna cusururi, ca și pe aceea de-a vorbi mult și fără rost – bineînțeles, într-o limbă cunoscută doar de „inițiați”. Pornind de la experiențele personale în corporații din țară și din străinătate, Emilia Muller ne arată ce se află dincolo de fațadele impunătoare și intimidante ale multinaționalelor: un univers în care absurdul este foarte bine instalat. Cititorul va parcurge viața în corporații dintr-un capăt în celălalt, altfel spus de la interviul de angajare la demisie, și va întâlni câteva dintre speciile care populează această nouă ipostază a mai vechii cooperative „Munca-n zadar” – șefi și angajați care mai de care mai bizari, absolut toți detestabili. Volumul se încheie cu o serie de strategii personale de supraviețuire într-o astfel de organizație, precum și cu un lexicon – incomplet, firește – pentru a ușura comunicarea cu aceste ființe (mult prea) cuvântătoare și (prea puțin) raționale.
Cărți,multe cărți.
