Reprezentant de frunte al liricii universale Francesco Petrarca a fost unul dintre primii umanişti ai Renaşterii. Gloria sa literară recunoscută chiar din epocă (în 1341 a fost încoronat la Roma ca rege al poeţilor) se revendică mai cu seamă de la florilegiul de poeme scrise în toscană închinate iubitei sale Laura de Noves reunite sub titlul Canţonierul. Această masivă culegere de poezii de dragoste surprinde prin delicateţe armonie cultul pentru frumos şi marea ei putere de idealizare a femeii. Marcând dorinţa despărţirii de lumea mistico-scolastică a Evului Mediu `pe care intelectul o admite dar pe care inima o respinge iar închipuirea o condamnă` (Francesco de Sanctis) poemele lui Petrarca se caracterizează printr-o perfecţiune prozodică fără egal şi exprimă sentimentele şi stările sufleteşti ale unui îndrăgostit fără leac: duioşia melancolia visarea voluptuoasă resemnarea contemplativă.
Cărți,multe cărți.
