Într-un sat cu numai trei străzi situat în teritoriul disputat de forțe ucrainene loialiste și separatiste au mai rămas doar doi locuitori: Serghei Sergheici un inspector de protecția muncii pensionar devenit apicultor și „dușmanul său din copilărie“ Pașka. Existența celor doi e marcată de privațiuni și de absurdul războiului. Pentru Serghei însă cât timp ciclul natural nu se întrerupe iar primăvara se apropie universul și viața încă mai au un sens. Misiunea pe care și-o asumă este aceea de a-și duce albinele cât mai departe de zona de conflict astfel încât să poată culege polenul în pace. În periplul său Sergheici întâlnește combatanți și civili de pe ambele părți ale liniei frontului – ruși ucraineni tătari din Crimeea – dezarmându-i prin inocența sa și prin structura sa morală. Prin personajele sale dialogurile vii și umorul fin Andrei Kurkov ne propune un roman impresionant și actual despre viața oamenilor simpli care caută să se adapteze războiului așa cum s-ar strădui să se obișnuiască cu un vecin scandalagiu și bețivan. Sau mai simplu spus un roman despre pace în vreme de război.
Cărți,multe cărți.
