Cand parintii pleaca, daca spatiul nu mai este acelasi, copilul nu se mai regaseste nici chiar in corpul lui, adica in reperele lui spatiale si temporale, pentru ca unele depind de celelalte. Dimpotriva, daca, atunci cand cuplul se desface, copilul poate ramane in spatiul unde parintii au fost impreuna, exista o mediere si travaliul divortului decurge mult mai bine pentru el. Daca nu, deoarece corpul lui s-a identificat cu casa in care traieste, cand casa este pentru el distrusa, datorita absentei unui parinte sau dislocarii cuplului, sau cand el insusi trebuie s-o paraseasca, copilul va cunoaste doua niveluri de destructurare: nivelul spatial, care se rasfrange asupra corpului; nivelul afectivitatii, rasfrant in sentimente disociate.Cand e foarte mic, copilul nu poate face cu adevarat travaliul afectiv de a pricepe divortul, decat daca ramane in acelasi spatiu. Asa ca, daca parintii pot proceda astfel, cel mai bine ar fi ca apartamentul sa le ramana copiilor si ca parintii insisi sa vina alternativ sa-si indeplineasca aici "datoriile de parinte". Locul de domiciliu obisnuit al copiilor ar trebui sa fie acela unde au trait impreuna cu cei doi parinti si unde vor ramane cu un singur parinte.Lucru valabil nu doar pentru casa, dar si pentru scoala, cand este vorba de copii de la sapte-opt ani in sus. Este contraindicat ca, datorita unui divort, un copil sa fie constrans sa-si paraseasca scoala pentru a merge la alta scoala. Putem fi siguri ca se va alege cu doi ani de intarziere scolara; nu se va mai duce la scoala pentru ca este prea divizat."Una dintre cartile cele mai practice scrise de Françoise Dolto, Cand parintii se despart se adreseaza nu numai parintilor si copiilor, ci si juristilor care decid asupra divortului. Ideea asupra careia autoarea insista constant este ca trebuie sa comunicam copiilor adevarul, in forme adecvate, minciunile de tipul "tata (mama) este plecat(a) intr-o calatorie" conducand mai tarziu la efecte nefaste.
Cărți,multe cărți.
