Sub forma de jurnal, volumul concentrat, dur si polemic al lui Mihai Cantuniari diseca nemilos anii ?Epocii de Aur? si prezentul dezamagitor, refugiindu-se cu voluptate numai in miraculosii - aproape inexplicabilii - ani '60, singurii, din intreaga existenta a autorului, benefici atat in Romania, cat si in lume. Folosind pe rand batul si morcovul - biciuirea prezentului, nostalgia trecutului -, autorul inainteaza cu zambetul pe buze spre sfarsitul cel de obste, fara nici o concesie facuta siesi sau altora. Tocmai in aceasta sinceritate absoluta a persoanei intai judecandu-se pe sine si oglindindu-i pe ceilalti sta valoarea de marturie a cartii de fata. Fragmente din acest jurnal au aparut in anii din urma in revista ?Romania literara? sub genericul ?Imbatranind tacut pe canapele roase?, provocand multe reactii pozitive din partea cititorilor.Unul dintre ei, Radu Cosasu, scria pe atunci in rubrica sa din Dilema (nr. 453, noiembrie 2001): ?Ceea ce ma captivase la lectura era nu numai stilul ? clasic, incheiat la toti nasturii frazei, vetust in eleganta sa sobra - , dar si un tezism afirmat fara frica pe vremea noastra de dictat a cat-mai-vagului, a cat-mai-ascunsului [...]. Tezismul (oribil termen, recunosc, dar n-am altul...) acestui domn era insa 1) natural povestitorului; 2) potrivit ca subiect si predicat; 3) subtil in idee; 4) nonconformist la 2001, scandalos, c`est le mot.? Mihai Cantuniari este cunoscut publicului cititor ca poet si ca autor a numeroase traduceri - exceptionale din spaniola.
Cărți,multe cărți.
