Micu?ul Riad, fiul unei fran?uzoaice ?i-al unui sirian venit s? studieze la Paris, e irezistibil cu ochii lui mari ?i p?rul blond ca al lui Brigitte Bardot. În mintea lui, Dumnezeu arat? ca George Brassens, iar Mo? Cr?ciun, ca pre?edintele Pompidou. Cum s? nu adori un a?a copil? Se pare îns? c? nu toat? lumea vede astfel lucrurile. În Siria lui Hafez al-Assad, unde Riad î?i urmeaz? tat?l panarabist, copiii i se adreseaz? cu cea mai grav? insult? posibil?: evreu. Nici în Libia lui Gaddafi familia lui nu o duce mai bine: mâncarea e pu?in? ?i, când ies la plimbare, în casa lor se mut? o alt? familie.
Debordând de via??, sensibilitate ?i umor nebun, Riad Sattouf î?i poveste?te copil?ria nomad? petrecut? în umbra unui tat? care visa s? devin? dictator ?i-a visurilor lui grandioase legate de poporul arab.